Mi-am "omorat" facebook-ul!

Azi ma simt trist, mai singur ca niciodata. Am parasit un lucru drag, dar poate care imi facea mai mult rau decat bine. Am decis sa ma reintorc in timp, sau poate sa fiu mai clasic, desi stiu ca nu voi putea. 

Usor, usor te-ai infiltrat mult prea mult in viata mea, in gandurile mele si as putea sa adaug ca aproape m-ai determinat sa fiu dependent de tine. Chiar daca mi-ai fost aproape si mi-ai simtit fiecare melodie ce o asculta, mi-ai omorat visele cu mesajele pe care mi le aratai despre fetele la care tineam. Mereu erai primul care ma informa despre relatiile fostelor iubite, sau postarile pe care mi le ziceai ca-mi sunt adresate. Ma ajutai sa comunic mai lejer decat ma ajuta telefonul mobil, eram acoperit de tine, iar tu divulgai putin cate putin din indentitatea mea. 

De aceea am realizat ca trebuie sa pun punct relatiei cu tine. Am realizat ca esti singurul lucru ce imi faci rau, ce imi spui mereu ceea ce eu nu vreau sa aud, iar pozele pe care mi le arati, imi infing si mai tare cutitul in rana. Am decis ca e mai bine sa te dezactivez din inima si din mintea mea. 

Totusi, am putin regrete deoarece ai fost singurul care ai stat cu mine alaturi, cand asteptam mesaje de la "ea". Ai plans cu mine, cand vedeai cum sufar, vazand cuvintele grele ce le arunca in stanga si in dreapta, fara vre-un rost insa cu directie spre inima mea. Tu erai primul caruia ii aratam sticla de vin, din care speram cel putin sa ma amtesc, si tot tu ai fost cel care vedea mesajele pe care le scriam, doar ca nu aveam puterea sa le trimit. Ai ras cu mine si ai fost fericit, cand ma vedeai sarind prin camera ca un nebun, primindu-mi mesajele de la "ea". 

Draga Facebook, cu parere de rau, azi am sa renunt la tine. Ma sufoci, iar timpul pe care ti-l ofer a devenit o povara gandurilor mele. Incepi sa ma stresezi si ma faci sa astept mult prea mult timp, pana cand o sa-mi dai o alta veste buna. Acum, ganditor, am sa apas " deconectare". Am sa revin candva, atunci cand te vei calma si nu ma vei mai invada cu tot felul de informatii de care nu am nevoie. 

Am sa ucid.

Stau, si inca gandesc de ceva zile. Privesc in gol debusolat, gandindu-ma la cat trebuie sa ucid din mine, pentru a putea gandi din nou rational. A creat cu carusel, in mintea, in inima mea, lasand totodata si goluri, ce le credeam superficiale. Acele goluri a naruit visul meu de a simti imbratisarea calda ce o puteam simti, in aceste zile reci, din partea ta. Linistit, in coltul mintii mele, inca murmur cuvinte dragi despre tine, inca numar orele pana la urmatorul weekend in care sa te pot vedea. Acum va trebui sa astern toate aceste lucruri in "recycle bin". Sa le pun bine, si sa astept semnul tau pentru a le repune pe desktop-ul vietii mele. Nu le voi sterge de tot, nu pentru ca nu as putea, ci doar pentru ca nu vreau. Si totusi, nu am reusit sa-i multumesc, sa ii zic, ca e cel mai rau posibil care mi se poate intampla, doar si cel mai frumos si cel mai calmant si cel mai ...
Nu am sa sa uit ce i-am zis, iar intr-o zi ii voi demonstra nu sunt persoana care se folosea doar de vorbe, ci sunt persoana care vorbea crezand ca are lumea la picioare, sunt peroana pe care o facea sa creada ca langa ea, imi pot permite sa visez la toate imposibilitatile. Acum, cand incep sa gandesc la rece, fara vre-un sprijin, ma ambitionez sa cred totusi in vorbele pe care i le spuneam. Inca cred.

Frica de naivitate.

Si totusi nu sunt atat de puternic pe cat credeam. Inca ma mai mint singur, ca pot trai fara un "buna dimineata!" din partea ta. E ciudat. Nu sunt eu cand nu iti vorbesc si ma amagesc singur cand cuvinte nu mai gasesc sa ma lipesc de o idee de a ta. Ma mint singur, "ca de azi, voi avea curajul sa te strang in brate si sa ajung la momentul in care te voi saruta pe obraz." Sunt atat de imatur si ma chinui sa ascund toata copilaria asta, dupa ochii astia verzi ce nu stiu cum sa te priveasca. Sunt atat de descurajat, iar gandurile mele oscileaza in fiecare zi, intre speranta de a te avea la piept si frica ca te voi pierde ca si prieten. Mi-e frica sa te dezamagesc, mi-e frica in draci sa te ating, mi-e frica sa nu fac un pas gresit in a te indeparta. Defapt cred ca doar frica mea, te va alunga de fraierul ce sta jos, in colt, smulgandu-si fir cu fir din parul blond, neingrijit. 

prost!

ma crezi, ca nu stiu ce sa fac. nu vreau sa te dezamagesc, pentru ca tin mult la tine. mereu ai contat si mereu ai fost ce-a care ma incurajat si ... simt ca te-am dezamagit. m-am dezamagit pe mine, prin inconstienta care planeaza asupra mea. nu am stiut sa iti vorbesc la timp, iar cand am vorbit, mai bine taceam. e ciudat cum de fiecare data, imi furi cuvintele pe care vreau sa le rostesc, chiar daca in paralel, in mintea ta, e furtuna si poate vrei sa ma certi, mi-e mi se iveste un ranjet stupid. niciodata nu am sa fug de tine, doar ca nu stiu cum sa te tin alaturi. niciodata nu ai sa ma deranjezi, niciodata, pentru ca mereu ai fost persoana de la care am asteptat un semn. sunt atat de fraier, m-am obijnuit sa astept. m-am obijnuit sa-mi vina totul la indemana. sau poate doar cred prostiile pe care le scriu.
dupa fiecare plimbare, dupa ce ieseai din masina, te privam. ma gandeam oare cand te voi revedea, cand o sa fim si noi normali, insa oare o sa fim normali vreodata? o sa pot sa abuzez de orazul tau, sau sa-ti savurez mirosul parfumului tau? sunt doar cuvinte. cred ca eu, sunt doar un cuvant lipsit de fapte. lipsit de principii, de valoare.
eram fericit, cand mi-ai scris ca te gandesti la mine. si te-as minti daca ti-as spune ca dupa tot ce mi-ai scris, nu sunt tot fericit. sunt atat de prost.

normal?

Starile alea proaste, de melancolie, in care cel mai bun prieten iti e cea mai trista melodie si un pahar cu vin. Apoi demonul de fb, te inteapa usor, usor cu bulina verde atasata numelui tau din casuta de chat. Si ma gandesc ca poate ai sa-mi zici un "buna", din ala cu pupici pe care ii simt si imi alina inima, chiar daca sunt niste smiley virtuali. Stii, e urat cand vezi ca are in cap aceeasi melodie ca si tine, dar tu fraier nu poti sa ii spui cat de mult te gandesti la acea imbratisare pe care tot o astepti de la ea. E prostesc faptul ca, daca as vedea-o acum in fata mea, as ramane inghetat. Buzele ar tremura, ochii incrucisa, iar parul prost se va ridica ca si cum vantul ar sufla doar ca sa par mai hidos, iar de imbratisat tot nu as putea sa o imbratisez, deoarece mi-ar fi frica ca nu o sa-i mai pot da drumul. Am sa o tin in brate pana o sa-i smulg inima si apoi o voi aseza langa a mea. 

Fuck, am zis ca nu o sa mai vorbesc la modul fictiv..

Noapte buna!

fuck. fuck..

stii, sentimentul acela de te sacaie pe creier stiind ca are dreptate. Te gandesti la replica cu care o vei infrange, dar in capul tau nu gasesti nimic. Stii, e unul dintre momentele alea, in care ea, daca era in fata ta o strangeai in brate si o sarutai, doar ca sa ii inchizi gura. Dar, nu e, si tu inebunesti. Inebuneste si piciorul tau de la ticul nepun pe care il ai atunci cand esti nervos. Mi se zbate ochiul si nici o cruce nu ma va ajuta sa il linistesc. Stii, simti cum fiecare neuron lupta impotriva ei, dar degeaba. ooohhhh!!! .  Iti pui melodia care te calmeaza, atunci cand esti nervos, dar mai rau faci. Incerci sa scrii ceva, poate pe blog, dar nu rezolvi nimic si ai vrea sa te maltratezi fizic. 

Ti-ai smulge fir cu fir de par din cap, doar cu gandul ca poate asa o va durea si pe ea. Nu rezolvi nimic binenteles, dar inima ti-e tot inganfata si nu vrea sa recunoasca ca bate in jurul clipirilor din ochi ei. Ea nu vrea sa vada ca vorbesti prostii mereu, dar tu esti in tanc care ii e frica de intuneric. Nu vrea sa simta cum e atunci cand mana mi-o atinge, iar parul mi se ridica, redandu-mi un fior pe toata coloana vertebrala. Fuck. Is atat de nenorocit, ipocrit, egoist si parsiv. Un om cu doua fete. Macar de erau amandoua parsive, dar din pacate, sunt doua fete proaste, naive, care nu stiu sa demonstreze ceea ce eu vreau, ceea ce inima imi cere. Nu ma lasa sa fiu eu. Nu ma lasa sa aleg intre ele, sa ma decit pe care sa o imputernicesc, pe care sa o imbunatatesc. Ma pierd in mine de fiecare daca cand vocea iti aud. 

warnmh,mmnytrcv

;poj gasdokfoa dsm,fpa sdmfp[o,apsd fasd faopdsfja[dsofkap'sdlmfa;.dsmf m,nzcxvpo[lz.mxc nziosdjf oaek,'roajwepur8tjq opwjetiqejwaktmsd;lfm a;sdfoapsdifiadsjkflmaldsmv ,xzc.mvz/xcmv/o;sdj [a9uwe twetjsd;fmaskdnvklcxzhviocupbz'xc n;klh;iowurapweir[0i]dsaf asdofaj;skdf jasdkljfa;sldfja;sdfjwpeurq[wetjqelhgjklsbdfuigqkybajsdfm, c.v,mz n.jhf;adskfaj;sklvnzxcmvn sdhioafjsdfjk;iweurqpiwjjqlksgnz.xcvn/z;lg'areitprqu[tq9wueriohsdl;nNcm.zcxvn/z.x,cvmkdsjdaiotyweiotu2094u50923yhehsfkl;jsdklvnmxcz.nvz/mv'ajsdf;oawjpiorhalkdgna;s
fasdfjklajs;dflaoiweht askldnfavmxcvnz/.,xcmb/mb;g';eoihrauigdhzbczxuifhojqnwlernjlkasdasjdfksssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssss


 Ceva de genul e in capul meu.
FUCK FUCK FUCK FUCK FUCK FUCK FUCK FUCK FUCKF FUCK FUCKF CUKF CUFKCUFK FUCK FUCK FUCK FUCKF CUKF! }){D ASD
; asjfpaoniwvybep alfv  ,smAMsdjdl';kasdf' kKF:LSDJ"FJW"E'rnsdf

Nu mai cred ...

Stii, m-am schimbat. 

Am inceput sa nu mai cred in cuvinte.

Am inceput sa nu mai cred in promisiuni. 

Am inceput sa nu mai cred in lacrimi.

Am ajuns sa cred ca in ziua de azi, nu jelesti neaparat persoana cu care ai petrecut ceva timp langa tine, ci, nu stiu, cred ca umbra care te incalzea in noptile reci. Mi-e greu sa cred ca iti vezi viata petrecuta langa un om, dupa 2 luni de sarutat buzele reci, nedumerit, fara un drum drept legat de inima. Am ajuns sa nu mai cred in "te iubesc". Multi il arunca, doar pentru a lega moral o persoana fata de ei. Si reusesc atunci cand dau peste oameni, respectuosi, peste oameni ce nu vor sa dezamageasca, nu vor sa faca persoana de langa ei sa sufere.

 Sunt total diferiti termeni " te iubesc ", " tin la tine", "ma simt atras de tine". Unii dintre noi in confunda. Unii dintre noi se grabesc sa spuna "tin la tine", fara sa fie atras de acea persoana, iar alti spun "te iubesc" findca "e atras" de acea persoana. Dar oare iubesti cu adevarat, ori te simti atras de acea persoana, sau doar te simti bine cand esti langa el/ea. Oare chiar simti fluturii din stomac, te vezi prin ochii lui/ei, sau ti se ridica parul de pe mana cand iti da un sarut? Oare, ultimul gand seara, inainte de culcare duce spre el/ea, iar dimineata speri cu un zambet jegos pe fata ca ti-a dat deja sms de "buna dimineata" si visezi cum iti aduce cafeaua la pat? 

Nu mai cred in cuvinte.

Uni promit multe lucruri, mai ales sa se revanseze fata de o greseala facuta. De ce faci asta? De ce? Te simti vinovat, iar acum promiti, juri ca nu se va mai repeta? Mare greseala faci, mai ales cand dai peste oameni ce au mai trecut prin situatii de genu'. Sunt sanse nule, ca acel ranjet ce il primeai in momentul in care promiteai cerul sa fie la fel. In nici un caz. Se va transforma intr-un ranjet stofocat, un ranjet in mare parte mort, doar de fatada. Am invatat sa nu mai fac promisiuni. Poate chiar sa rostesc cuvinte de care nu sunt sigur ca voi fi capabil sa le duc la sfarsit. Faptele conteaza, iar pentru fapte ai nevoie de timp si rabdare. Mai avem noi timp si rabdare? 

Nu mai cred in promisiuni.

Stii, ce altceva urasc cel mai mult? Cand traiesti cu impresia ca o fata e sincera cand plange. NU! In mare parte joaca teatru. Nu ma refer la toate, binenteles, dar eu nu am gasit fata care sa curga o lacrima dupa ce si-a pus mintea la gandit. Analizeaza situatia, compara rezultatul si vezi atunci cat se merita sa plangi. Nu, ele cand vor ceva si nu pot obtine, hop, hai sa varsam lacrimi. Si, nu am nimic cu nimeni in mare parte, dar am trait aceasta experienta la o varsta mai fragila, iar de atunci ochii nu imi mai tresar la lacrimile unei femei. 

Nu mai cred in lacrimi.