Hei, ce faci? Mai stii ...

Ma opresc din fumat tigara si ma sterg bine la ochi! O fi ea? Ce-a care cand imi zapacea gandurile? Daa.. E fata cu parul roscat facut bucle, cu ochii caprui, ochi ce nu ii voi putea uita prea curand. Imbracata la fel, cu geaca aceea veche, neagra, cu acei blugi mulati, cerceii mei preferati si parfumul ce candva imi lua mintile. Ma aproprii de ea si cu timiditate ii soptesc:

-Hei! "Ce faci?", ii zic transmitandu-i pe langa un gand bun si un zambet mai mult sau mai putin cinic. "Ma gandesc la tine..", continui eu cu un gust amar. Imi tremura pielea, imi creste pulsul, mi se usuca buzele. Inghit in sec si ii soptesc: " Mi-e dor de un sarut de-al tau!" Isi fixeaza un punct in indepartare si reuseste spre mahnirea ma sa nu ma bage in seama. "Ma aude oare? Vrea sa ma auda?" Ma inunda intrebarile astea doua. Acum cand suntem unul langa celalalt dupa atat timp, de ce nu imi spui nimic? Cel putin scoate-mi ochii, tipa la mine si roaga-ma sa iti explic de ce ne-am despartit. Te rog, doar zimi ceva. Ca ma urasti, ca ma vrei, ca ti-e dor de mine, ca ma vrei inapoi langa tine, poate ca ma mai iubesti. Nu ma mai privii cu ochii aia. Stii doar ca nu le pot rezista, niciodata nu am putut. De asta am si vrut sa nu mai continui. Ma faceai sa ma simt inferior, ma jucai pe degete, si m-ai obijnuit cu asta. Te iubeam, iar asta pentru mine insemna totul. Apoi cineva mi-a furat semntimentele. Sa-i ziceam "barbatia" din mine. Era inconjurata de prieteni ce prin mine era alimentata cu tot felul de opinii impotriva ta, prieteni ce aveau sa imi fure ce imi era mai de pret: pe tine, dragostea. Da!, ei au alimentat setea mea de prostie barbateasca, ei au secat gandurile mele pline de noi, eu m-au distrus, distrugandu-te in constiinta mea pe tine. Asa am ajuns doar sa mi te inchipui la bratul meu. Sa ma gandesc ca am invatat din greseli si sa continui povestea noastra de dragoste nebuna, undeva intr-o lume paralela fata de cea a noastra. Stii, dusul ne plange de dor, se simt singur. Ar mai vrea sa simta parfumul pielii tale, sau palma ta calda pe gresia rece. Ii e dor sa te vada cum ma mangai usor pe spate, iar caldura bratelor tale imi incalzea pieptul, cum buzele noastre se impretea intr-un univers pe care l-am creat impreuna. Cum rasuflarea ta incalzea gandurile mele uneori ajunse intr-o stare de inghet. 

Acum cateva zile stateam de vorba cu o fosta prietena comuna. Era portalul prin care noi ajungeam in lumea noastra plina de iubire, era salteaua ce ne invelea cu caldura ei iubirea. Mi-a zis ca si acum inca iti mai simte gustul parului tau ud, a trupului tau transpirat dupa o lunga zi de vara sau a parfumului de pe gatul tau. Era atat de amar, imi sopteste surazand. Mi-a mai zis ca poate cadva vei vrea sa o mai strangi in brate. Sa se reincarce cu energia emanata de tine, sau sa isi ia formele trupului tau. Ii e dor de tine, ca si mie deasemenea... 

Ganduri.

Nu mai am ganduri. Nu mai visez, nu imi mai promit nimic, nu mai fac planuri. Simt cum timpul se scurge pe langa mine fara ai realiza scopul.Sunt de aceeasi parere ca si ceilalti, ca poate acesta le rezolva pe toate, dar oare cand? Cand voi putea sa spun si eu cu varf si indesat ca : " DA! " Sunt fericit, iubesc din nou, iar viata mea decurge conform unui sir de evenimente total opuse celor care imi strabat lumea in aceasta perioada. Cand voi putea sa incetez a mai purta masca falsa, cuprinsa de un zambet cinic de care mi-e din tot sufletul scarba de el. Nu mai pot sa imi ascund lacrimile sub pielea mucegaita din obrajii mei. Ma dor genele de la atatea clipiri in care mimam adevarul, sau ma indoiam de cuvintele mele si fruntea ce o mangaiam in semn de disperarea. Si parul plange, cand simte suferinta neuronilor mei, alaturi de buze, care traiesc in trecut, la gandul ca, candva, savoarea buzelor fierbinti le faceau sa traiasca. Le e dor sa simta pielea ta aspra, gustul sarat al trupului tau, sau saliva unei foste iubite ce te inebunea cu un sarut. Acum crapate, varsa picaturi de sange ce fac ca barbia sa care cu si mai multa dificultate povara mintii mele plina de resentimente.

Incercam a-mi readuce imagini din momentele cand adolescend fiind, aveai o iubita langa tine. Cu ea aveai sa descoperi lumea lumea tineretii, lume acuprinsa de mult sex, acool sau droguri. Ce conta daca o faceai protejat, neprotejat, in pat, bucatarie, canapea, dormitor, pereti, covor, balcon, scari de bloc, masini, autobuze, tramvaie, metrou, pamant, iarba, soare, nisip, ploaie, barca. Tu doar iti traiai visul de a trece la alt nivel. Ce conta ca faceai sex peste tot, sau ca beai alcool mai mult decat poti duce? Conta doar ca eram tineri si ce ne pasa noua de altceva?

Acum gandim diferit unii dintre noi. Duci cu greu unele amintiri pacatoare pe umeri si cu rusine incerci a-ti croi un nou drum. Unul in care sa descoperi lumea propriu-zisa, cea in care limita bunului simt este ca baza, iar iubirea adevarata carea spre infinit. Ar trebui sa ne canalizam gandurile spre tinte ce ar putea sa ne faca mai buni ca oameni.

E joi.

Neata lume! E joi e "Valentine's day". Cata fericire pe capul tuturor indragostitilor. Flori peste tot unde arunci ochii, miros de tarabe pline cu toate rahaturile impanzesc strazile, iar vanzatorii, niste cersetori care te ademenesc cu tot felul de replici. Sunt putin frustrat pentru ca inca nu am curajul sa-i zic daca iesim undeva mai pe seara. Sunt frustat pentru ca mie frica de mine. Da! De mine mi-e frica. Realizez ca sunt un prost si incerc sa ma repar, dar degeaba. M-am obijnuit sa pierd din cauza rationamentului meu. M-am obijnuit ca lumea sa se indeparteze usor, usor de cararile vietii mele. Sunt frustat pe cei ce iubesc! Ei au parte de bucurii, de imbratisari, saruturi, ganduri, vise, planuri. Eu? Ma gandesc ce sa ii spun sa nu o indepartez, cum sa fac sa o apropii, ce sa gandesc ca sa nu o plictisesc. Ma gandesc cum ar fi cu ea, cum ar fi fara. Ma gandesc daca ar accepta sa mai iesim la un film. Ar fi frumos, sa fac o obijnuinta. Chiar daca am mai fi prieteni sau nu, noi pe 14 februarie sa iesim la un film. Ce ciudat. Ce minte am. Da, si eu rad de prostiile din capul meu. Nu am curajul in momentul asta sa ii spun nici macar buna, sau ce faci. Nu stiu cum sa continui conversatia. I-as spune ca e frumoasa, ca e desteapta, descurcareata, imi place zambetul tau, imi place cum soarele ii mangaie parul, sunt gelos pe luna ca te vegheaza in fiecare seara, pe aer ca iti patrunde in tot corpul, pe vise ca iti fura mintea in momentul cand dormi. Sau ca imi placi cand esti serioasa, cand ti-e frig, zgribulita, cand bei pur si simplu cafeaua, iar buzele iti raman imprimate pe ceasca, cum iti sufleci maneca, iesind din pielea ta parfumul cu care ma inebuneste. Si cand respiri, esti frumoasa, cand mergi, privesti. Ochii tai blanzi, 

Anul trecut pe vremea asta la cinema a dat "The Vow". Acum il stiu pe de rost. Cred ca l-am vazut de 20 de ori. Poate sa imi aminteasca de tine, poate ca imi place povestea, actorii. Nu ma intreba de ce. Si acum daca mi-l pui tot nu m-as plictisi sa-l vad.. Asta ramane doar intre noi doi. Shhh.

In fine. E ziua indragostitilor si iubirea pluteste in aer. Deci dragilor nu ezitati sa cumparati flori iubitelor si sa le demonstrati cat de mult le iubiti. Merita orice gand bun si orice fapt facut pentru a va arata respectul si sinceritatea fara de ea si mai ales fata de voi insiva.

Eu ma bag in pat. Ma gandesc la ce fac maine. Mamaaaa, am nevoie de bani imprumut! Tii dau maine, iau lichidarea ... 

Vis sau ... ?

Stii, ma intreaba daca am fost vreodata la mare. Ii raspund cu dezamagire ca nu. Dar am visat doua decenii la momentul in care o sa las apa sarata sa imi acopere trupul. Mi-a promis ca o sa ma tina aproape de ea. Mi-a zis ca anul acesta nu ma va lasa sa zabovesc singur printre zidurile de beton a aceluiasi cartier intunecat si plin si vagabonti. M-am saturat sa privesc cum soarele rasare de dupa blocuri. M-am saturat de toata aglomeratia asta urbana in care oameni nu fac altceva decat sa-si complice viata. Eu vreau simplitate. Vreau sa fim doar noi doi, intr-un colt al lumii. Un colt acoperit de nisip si incalzit de petalele soarelui. Cu o cabana undeva intr-un loc restrans in care sa ne putem feri de vazul celor prosti.Stii mi te imaginezi cum stai dezvelita pe nisipul fierbinte. Privesc cum soarele te imbratiseaza lasand dare de bronz in locurile unde te-a atins. Pivesc cum vantul isi trece degetele prin parul tau cret, cum iti separa fir cu fir de parca mai apoi marea ar trebui sa vina sa ti-l impleteasca. Stii? Am putea sa luam cina pe plaja incalzita de soare, ceva simplu, poate am putea comanda ceva sau daca ai tu vreo idee? Apoi sa bem un pahar de vin bun, unul dulce, sau demidulce la lumina lunii. "Ai grija, ti sa scurs o picatura pe pielea incinsa" ii zic! Aceasta din urma  fierbea la caldura pe care o emana trupul ei, evaporandu-se lasand un miros dulceag. Imi venea sa o sarut si sa ii explic ca atat timp cat ea va fi acolo, eu ma multumesc doar sa o privesc. Sa o vad fericita caci, zambetul ei e tot ce imi doresc. 

Luni, 11 Februarie 01:00

E luni dimineata, in jur de ora unu. Nu am somn. Sau mai bine zis ceva nu ma lasa sa adorm. Am sentimentul ca trebuie sa astept pe cineva, patul fiind gol. Privesc fereastra. Privesc cu mii de fulgi se unesc pentru a fi impreuna. La lumina uui felinar stradal acestia isi joaca rolurile ca niste actori adevarati. Plonjeaza usor spre pamant purtati in plama de catre vant. Pentru el e o joaca, ii ridica inapoi pe cei visatori pentru a le mai da o data sansa la o ultima vedere asupra noastra, dupa care ii aseaza in rand cu ceilalti. Ceilalti fiind fulgi lenesi, cei care se misca agale si poposesc pe fereastra cuiva cu gandul sa scape de acest drum dintre nori si pamant, pe cei destepti care gandesc fiecare miscare pe care o iau, incercand sa aterizeze pe planuri intinse de unde pot sta alaturi de cei de-o seama, pe cei curajosi care il roaga sa le de-a o ultima suflare ce sa-i poarte pe taramuri necunoscute, sau la barierele dintre cald si racoare, pe cei fricosi, care din pricina gandirii lor ajung in locuri in care zapada este topita de vre-o teava subterana, de ce indragostiti, care cu capul in nori nu ii intereseaza incotro ajungi, sau incotro vantul ii poarta. Pentru ei nu conteaza atata asta, atat timp cat nu sunt singuri.

Ma opresc din scris pentru a bea o gura de apa si ma gandesc la ce fel de fulgi hoinaresc dupa peretele de stricla din fata mea. Realizez doar ca impreuna formeaza o imagine ce nu am fost atent sa o observ pana acum. Ma uit la luminile strazii si privesc cum aceasta se reflecta asupra cerului, asupra infinitului, patrunzand in casele fiecaruia. Ma simt stanjenit vazand cum vechinul din blocul de vis-a-vis cum o indeparteaza. Baricadat in apartament, trage obloanele de parca ar fi intrat un hot. El de ce nu vede marea de lumina ce se ridica spre cer?

Imi delectez ochii cu imaginea ce imi era prezentata. Alb in jur. Alb copaci, masini, stalpi, acoperisuri, pana si caini vagabonti. Oare si ei privesc spectacolul pe care iarna il da in aer liber. Reiau razia asupra blocului din fara si zaresc o lumina aprinsa. O fi si cel de acolo vreun maniac ca mine? Vad doar cum un fir de fum se strecoara prin geamul putin lasat crapat de la bucatarie. Trage cu sete dintr-o tigara, probabil c-o fi ultima pe ziua de azi.

Ma gandeam la ce fac altii in acest moment? Dorm, privesc un amarat de televizor, cheat-uiesc pe internet, sau poate unii fac dragoste... Se pare ca nu sunt singurul care nu are somn! Privelistea de la etajul opt imi permite sa vad un bloc mai indepartat. Undeva pe colt, o "ea" sta pe geam si bea ceva caldut. Nu imi pot da seama ce, e mult prea departe. Observ doar cum iese aburi si imi trece prin cap doar un simplu ceai. E o ora cam tarzie pentru cafea. O studiez cum isi savureaza bautura. Parul lung, negru, imbracata intr-un halat kaki isi aprinde o tigara. Admira si ea fulgii care sunt purtati de val? Eu raman fascinat cu cata blandete strange acea cana in palme. Buzule ii raman imprimate pe filtru, inca mai are ruj. Imi surade ideea. Tremura si incepe a se grabi in a termina acel muc de tigara ramas. Pe semne ca ii e frig, se uita in jur de parca ar simti ca cineva o urmareste. Oare ii trece prin cap ca poate in acest moment un insomniac o priveste zburlita si inghetata? Arunca ce a mai ramas din acea afurisita de otrava in gol si intra in casa ..

Eu? Raman pentru moment pe ganduri. Mintea imi transmite ca picioarele ma dor. Ma bag in pat. Poate voi adormi si eu cu gandul ca cineva poate ma priveste diferit fata de ceilalti. Primesc lumina iernii in camera mea si ma simt mai bine stiind ca nu sunt singur. Mi-e frig si te vreau langa mine, sa cantam melodiile formatiei noatre preferate. Te astept , cel putin in vis ... 

M-am ratacit.

Sunt putin nervos in seara asta.Am o stare aiurea, ma simt agitat. Poate ca e mai bine sa-mi tin gandurile intr-o  cusca in noapte asta. Intr-o cusca ultrasecurizata, una din care sa nu pot iesi pentru a se imprime pe o foaie hartie sau pe blog. Ma simt ciudat si poate am nevoie de o schimbare in viata mea. Am nevoie de aer proaspat, de aer incurajator si optimist, unul sa-mi dea forta psihica de a trece peste caracterul meu las si sa spulbere memoriile ce ma inunda cu idei de imi storc creierii! Ma simt singur si trebuie sa stopez  a ma izbi in zidurile stramte a constiinte mele. Nu mai am puterea de a respira si incerc cu disperare sa fug. Sa fug de mine, de sufletul meu ratacit pe alei incrusitate a unor povesti de dragoste cu nu au nici un sfarsit in mintea mea. A lasat pe fiecare, intr-un mic colt a unei carari fara infundatura cate o mica parte din aura lui. Iar acum destramat are nevoie de incredere, de caldura. Are nevoie de a se reculege sunt indrumarea mintii. Am nevoie de asta. Am nevoie sa culeg inapoi fiecare bucatica, fiecare colt. Am nevoie sa ma reintragesc in bratele cuiva care este constienta ca imi poate oferi simtirile de care am nevoie. O persoana care sa imi culeaga mintile si sa nu le imprastie prin toate partile lumii. V-am lasat in seara asta. Ma scufund in adancuri sa imi caut sufletul, dupa care am sa alerg de nebun prin minte. Sa il caut si pe al tau. Poate cel putin la mine in cap o sa fim fericit...

Habar nu am!

Sunt plin de invidie. Sunt invidios pe persoanele care au trecut prin viata mea, iar acum au tot ce is poate dori un simplu om. Au parte de iubire infinita. Ei au avut norocul ca in viata lor sa apara acea fiinta care sa le completeze inima. Sa le completeze sufletul si mintea, sa le completeze fizic. Acea fiinta care sa te faca sa traiesti. Sa iti dea un rost sa te trezesti dimineata si de a ti-o imagina cu ea in brate. Sa-ti imaginezi cum te scoli din pat pur si simplu cu cateva momente inaintea ei. Doar pentru a privii-o cum doarme, cum tresare sau cum viseaza. Apoi sa deschizi fereastra si sa vezi cum lumina ii atinge pielea umeda de sarutarile tale. Sa o usuce si sa se amestece cu gustul buzelor tale, dupa o noapte in care luna a fost martora a iubirii voastre. Apoi sa ii pregatesti cafeaua doar pentru ai fura un simplu suras sau un cald "Te Iubesc"!
Intr-un fel ma bucur pentru ei, deoarece sunt persoane care au o importanta desul de mare pentru mine. De aceea in momentul in carei ei sunt fericiti, automat fur si eu o mica particica din sufletul lor. Din gandiri sau simtiri.
Desi duc dor de momente in care as prefera ca inima sa fuga prin tot corpul, mi-e frica de iubire. Mi-e frica de acel sentiment care te face sa tremuri la un sarut. Poate nici nu stiu ce importanta mai are un sarut intr-o relatie. Mi-l imaginez doar ca pe un moment in care vrei sa te alimentezi cu sufletul celuilalt. Momentul in care tu ii sustragi suflul, ii faci ca mintea sa o ia razna si sa se intample acea "piele de gaina". Sa simti cum fiecare particica din trupul tau traieste. Cum firele de par de pe mana se aliniaza si sunt gata pentru a te face sa-ti dai seama ce e cu adevarat sarutul, sau acel sentiment de iubire.
Si totusi mi-e ciuda pentru ca astept ca cineva sa vina si sa imi rascoleasca prin suflet. Dar sunt constient ca asa ceva nu se va intampla. Sunt constient ca eu voi ramane doar cu niste vise distribuite unor persoane totalmente diferite fara de ceea ce sunt in realiate.

Poate?!

Stiti, astazi m-am intalnit cu o veche persoana, cu o importanta destul de adanca in inima mea. Stiu, poate citesti si tu prostiile pe care le zic aici, dar ... Dar nimic. Mi-am dat seama cat de multe am avut de invatat de la ea, cat de mult am avut de apreciat. Sincer ma gandeam ca poate, nu credeam ca o s-o mai reintalnesc vreodata. Ma gandeam ca poate a fost doar prima fata care pentru intaia oara a facut sa ma gandesc la ce sunt eu, sau la ce as putea sa fiu, intaia care ma facut sa trec de o granita a viselor, una in care timpul era nelimitat iar clipele langa ea momente in care luna si soarele ar fi impreuna in acelasi timp, unul langa altul pe un cer in care nu iti puteai da seama daca era noapte sau zi, ci pur si simplu noi. Spre surprinderea mea, am putut fi eu, la modul cel mai realistic si nu blondul care statea in coltul lui, neclintind o vorba care sa o atinga, sa ii spuna poate cat de bine ii sta parul, sau cat de extraordinar ii era zambetul. A, apropo de zambet. De m-ar intreba cineva ce inseamna raiul? Ar fi ceva de genul: la mare, pe plaja, privind poate un rasarit, in care ea, cu parul desprins, arsa de soare, gafaind dupa o noapte in care nici o celula de-a ei nu a stat cinci minute, ea cu miros de apa sarata si nisip pe picioare ma tine strans de mana. Aceasta imagine impreuna cu zambetul tau, ar fi putin ceva mai mult decat raiul (dupa parerea mea). Stii, imi vorbea azi, incercam sa fiu cu desavarsire atent, dar din clipa in clipa, gandul imi zbura la trasaturile ei. La privirea ei, la mimica. Era frumoasa si cand vorbea si cand gesticula. Sau cand clipea, atunci puteam sa o privesc fara timiditate. Pentru ca in momentul in care ea inchidea ochii, opream timul si o analizam. O priveam si realizam ca poate nu e de aici, e dintr-un loc din care noi oamenii nu facem parte. Ce cauta aici, de ce poate a iesit cu mine la o cafea, ce mai insemn eu pentru ea, ce mai inseamna ea pentru mine? Era speciala. Forma obrajilor, genele, ochii, pielea, mirosul, sunt insusiri pe care la gasesti sub mult alte forme la persoane. La ea? Era diferit, totul era perfect structurat, perfect pentru a rezulta ceva ce nu gasesti la multa lume.

Mi-a facut mare placere, sa stii, ca te-am vazut si am vorbit. Simt ca m-am alimentat cu idei, sau trairi de care aveam nevoie. Asa au trecut patru ore, dupa care fiecare a plecat pe drumul lui.

Eu? Am asteptat sa se urce in autobuz, dupa care i-am trimis un sms. O pup si mi-e dor sa o revad.