Real sau Nu?

Hei! "Neata!" Imi era dor sa scriu ceva, dar lipsa de idei si amarul din suflet, mi-au cam inghetat mintea ceva vreme. (As fi putut sa va scriu despre o fosta iubita, sau cel mai bun prieten, sau pur si simplu despre oamenii din jur. Dar am gasit cate o explicatie pentru fiecare in parte destul de plauzibila pentru mine. De fostele iubiri nu prea mai are rost sa vorbesti, e trecut, rascolire de amintiri, nu merita. Cel mai bun prieten? Daa, ar fi fost un subiect destul de bun, nu vreau sa creez vise, unele bune, altele rele. Se stiu ei care si cum sunt, iar despre cei in jurul meu, sunt o multime de prosti care trec pe langa noi. Dar cine sunt eu sa ii critic. Ii lasam sa isi dea ei seama cand, ce, sau unde.) Nu pot spune ca acum situatia sta altfel, dar pot sa zic ca un mic foc bate asupra inimii mele.

Azi am avut putin timp pentru a medita asupra lucrurilor care au trecut foarte rapid pe langa mine. Ce a rezultat din toate astea? Surprinzator dupa parerea mea, a fost faptul ca la orice gand care mi-ar fi trecut prin cap, aparea o persoana care nu stiu cum, sau nu stiu de ce mi-o imaginam zambind. Mi-o imaginam cum ma privea, cu ochii largi deschisi, de o culoare a marii, in care cu siguranta putea-i sa petreci o secunda intr-o vesnicie de imaginatie a unei lumi in care te aflai doar tu cu ea, cu parul nu foarte lung, imbracata simplu, iar acel zambet era unic. Era unul in care parea fericita alaturi de mine. Nesatul de imaginea pe care o creasem, incercam sa ii vorbesc, cel putin sa o fac sa zambeasca, incercam sa o gadil, sa o mangai, sa ii spun ca o apreciez doar pentru simplul fapt ca imi este doar o prietena. Apoi, trezindu-ma usor la realitatea, am observat ca in acel mic peisaj in care ma aflam era fata cu care eu nu credeam ca o sa am de-a face cu ea vreodata. Era persoana care a fost mai mereu in jurul meu, nevrand sau poate neputand sa o observ cu alti ochi. Era persoana care pana de mult timp imi era antipatica si nu ma simteam atat de liber sa ma exprim in fata ei, in comparatie cu alte persoane. Era persoana care fara sa vrea incepusem in adancul inimii sa ii aprind un felinar. Sa ii dau sansa, ca poate candva ea va cauta un loc cald, unde sa poata sa se simta "ea" .

Si da, poate ca uneori in trece prin gand, dar niciodata nu am crezut ca poate ar putea fi ceva si binenteles nici nu cred. Eu sunt doar un blond, care la doua, trei beri se ameteste si incepe sa fie un amorezat de doi bani, eu sunt baiatul cuminte, care inca mai crede in vorbele lui mama, baiatul care nu cred ca as putea sa ii ofer ceea ce ea ar putea cauta. 

Ea? Da, buna intrebare. E legat de mine, majoritatea prietenilor sau cunostinte citesc aceste randuri si o posibil ca cineva sa-si dea semana despre ce fata e vorba. Stati calmi, nu vreau sa se afle. Nu ar fi ceva normal, ma ales pentru mine. Scriu doar pentru ca ar vrea sa scap de ea, la modul ca ar fi ceva imposibil. Deci, ea? Ea daa. Nu as putea sa o descriu la modul cum o vad altii. Ci la modul cum o vad eu, deoarece as vrea sa fie cum o vad eu. Este frumoasa. Ca orice fata frumoasa langa ea, nu ar putea avea un baiat cuminte. Zic ca, poate ar prefera unul cu mai mult tupeu, unul poate cu mai putina minte, dar sa fie mai "barbat". Privirea? Aici nu spun prea multe, desi as avea de scris poate trei patru pagini. Ten catifelat, dragut, parul bine aranjat. Imi place parfumul ei desi spre stupoarea mea nu am putut realiza pana de ceva vreme. Sunt multe lucruri de zis, dar cred ca e deajuns. Pentru moment.

p.s. imi pare rau ... 

O femeie.

"Cunoşti o femeie, o vezi, o auzi, constatând o serie de calităţi şi defecte, distrat şi în treacăt, sau atent şi cu dinadins, te deprinzi să rămâi “tu” în prezenţa ei, adică spectator mai mult sau mai puţin atras de spectacolul feminităţii ei, o critici mintal, o apreciezi uneori şi o accepţi treptat, aflând cum e frumoasă, cum e deşteaptă sau cum e mediocră, având surprize agreabile şi dezamăgiri supărătoare, până când într-o zi, simţi că mai presus de aprecierea ta, femeia aceea a devenit un fel de secret intim, pe care-l ştii numai tu. Bătaia de inimă pe care ţi-o dă acest secret te face să respiri adânc propriul tău suflet în care au apărut arome mai misterioase decât cele aduse de sevele pământului. Întinzi braţele spre primăvara lor. Iubeşti. Şi femeia de mult cunoscută îţi pare nouă, din clipa în care ai întâlnit-o."  Lorelei - Ionel Teodoreanu

Bautura?!

Poate ca bautura nu este raspunsul, dar cu siguranta te ajuta sa uiti intrebarea.. [ Henry Mon ]

Poate ca unii au dreptate ca bautura nu este un raspuns, dar in cazul meu este invers. Nu as putea spune exact un motiv pentru care as bea eu o bere, doua in plus, dar vreau sa va spun ca atunci cand intru in acea stare de "betie" desi e cam mult spus, imi gasesc multe raspunsuri la intrebarile din capul meu. Simt ca mintea imi evolueaza spre un nou nivel, unul in care intrebarile au o rezolvare mult mai simpla, un nivel la care oamenii din jurul meu nu pot sa-l perceapa dar pot sa-l observe asupra comportamentului meu. As putea zice ca este o stare de evolutie asupra mea. Spun asta deoarece stiu multe persoane care la betie injura, se iau la bataie, devin vioalenti fizic, dar eu? Eu nu, te rog frumos, eu la betie ma gandesc cum sa fac ca lumea din jur sa ma aprecieze. La starea de betie vad totul in roz cum ar veni, si ma apuca o stare de melancolie. Una din care cu greu ies. Una in care ma confund si cu starea mea normala de zi cu zi. Dintr-o data ma simt singur, si duc dorul unei persoane de sex opus care sa-mi fie aproape. Poate chiar sa ma certe ca de ce am baut si a treia bere. Imi doresc ca cineva sa preia controlul asupra mea in anumite privinte, sa ma priveasca cu dispet in momentul in care nu-i convine ceva desprea mine. Mi-e dor, in continuare de o ea, care sa ma iubeasca. In fine, asta e ceva trecator care cu siguranta timpul o va rezolva. Sper.
Un al doilea subiect pe care as vrea sa il abordez astazi, as fi ceva de genul : "Daca fata pe care o placi atat de mult si despre care scrii pe blog, ar citi si ea ceea ce as vrea sa-i transmit?"Va zic sincer ca, pentru mine ar fi un mic soc. In starea in care ma aflu acum, nu ar fi o problema, dar pentru mine, cel ce sunt in fiecare zi, da! Ar fi ceva de speriat. Spun asta pentru ca, as vrea sa port o conversatie cu ea, sa ne rostim cel putin un cuvant, cand o vad ma molesesc si imi tremura picioarele de parca pamantul ar fugi de sub mine. Da! Sunt un tip destul de timid, iar bunul simt nu imi poate permite sa ma bag in relatia ei, desi as fi cel mai mare mincinos ca nu as vrea-o doar pentru mine..Noapte buna! Si o sambata cat mai frumoasa. Eu nu am parte de una caci maine muncesc. 

Dragoste?

"Neata!". Mi-am dat seama de unele lucruri la mine. Mi-am dat seama de nesiguranta mea pe care o port in sentimentele mele. Suna ciudat, dar ma simt nesigur de trecutul meu, nesigur pe persoanele pe care le-am numit "iubita". Nu pot sa zic ca au fost multe, dar au fost cele ce nu meritau. Persoanele pe care intr-un sfarsit m-au facut sa las capul plecat, dar nu neaparat de suparare, ci de rusine. De ce rusine? Rusine pentru ca nu au stiut sa aprecieze ceea ce aveam eu de oferit. Nu au vazut lumea paralela cu cea reala, lumea plina de vise, de bunatate, de iubire pe care le aveam de impartasit. Din pacate, au fost si persoane care poate ma vroiau, dar eu? Prost, nu am putut sa le ofer sansa la acea lume, desi stiu ca ele isi doreau, poate chiar doresc sa faca parte din ea. Spun ca isi mai doresc deoarece in momentul in care te intalnesti cu acestea simti prin felul in care se uita la tine, sau cum iti vorbesc cat de mult isi doresc sa ia o parte din tine, sa ii apartii. Dar eu? Nu pot. M-am obijnuit cu scuza ca sunt prea cuminti pentru mine, iar mi-e imi trebuie o nebuna sa ma completeze, o persoana care sa fie la fel de tampita, sa viseze la fel de prostesc ca si mine. "Unde esti oare?", e intrebarea cu care ma trezesc dimineata in gand. Revenind la "sclipirea mea de glorie", mi-am dat seama ca nu imi este dor de o anumita "iubita" din trecutul meu. Mi-e dor de sentimentul de dragoste, acel sentiment ce te face sa gandesti mereu la patrat. Ce te face sa nu te simti singur, sa stii ca cineva se gandeste la tine. Sunt multe feluri in a descrie dragostea si multi o percep in moduri diferite. Pentru mine dragostea este esenta vietii, rostul de a te trezi a doua zi. Sa nu crede-ti ca nu au fost si persoane pe care le-am iubit. Pe fiecare am iubit-o intr-un mod aparte. I-am iubit defectele in general. Eram nebun sa cred ca se va schimba candva, ca o va face poate pentru mine. Atunci era momentul cel mai de glorie din constiinta mea, deoarece stiu ca am ajutat-o, ca poate asa voi ramane in amintirea ei nu ca pustiul blond, cu parul lung si putin cam prost. Ci un pusti blond cu parul lung si putin cam prost dar care a tinut la mine. A tinut intr-un mod in care poate nu l-ai descoperit in intregime, intr-un mod in care poate nu a vrut sa ti-l arate, pentru ca stia ca o sa-l faci sa sufere. Si totusi el nu a incetat sa creada, dar cel mai stupid este ca el mereu spera sa te intorci la el. Indiferent ca e e vorba de prima iubita, cea mai iubita sau ultima care mi-a inebunit inima. Mereu am lasat ideea ca o voi astepta, atat timp cat alta va veni sa ma injumatateasca, sa ia si ea o parte din mine si ca de obicei va fugi.

Noapte buna!

Un gand despre o "ea"!

Poate ca acum sunt putin ametit si vorbesc numai prostii! Zic asta dupa vre-o patru beri. Dar ma macina un gand. Un gand care contine un vis ce niciodata nu il voi indeplini. Gandul ca imi place de cineva, dar sunt 1% sanse sa o pot avea. Stii, azi o priveam si nu puteam descrie in cuvinte multe lucruri prin care o puteam diferentia fata de alte fete. Poate ca e doar in imaginatia mea si o ridic in slavi cum ar veni, dar pe chipul ei citesc atat de multa blandete. Poate ca e doar o alta fata draguta, care trece pe langa mine fara a o putea sa o prind de mana si sa o strang cel putin in brate. Sa ii spun cat este de frumoasa si daca ar vrea sa iasa doar la o simpla plimbare. Sa imi dea sansa sa ma cunoasca. Nu sa o cunosc eu, deoarece eu am nevoie doar sa o privesc in ochi si sa imi dau seama cat este de speciala. Azi am stat si am privit-o, bineinteles ziceai sa sunt un spion la cum trageam cu ochiul, dar nu m-am putut abtine sa nu o pivesc. Sa o vad cum zambeste, chiar si cum merge. Cum i se aseaza parul cand merge sau pur si simplu cum vorbeste. Nu-i pot uita ochii caprui care mi-au dat o alta stare decat cea in care ma aflam. Simteam cum mi se face pielea de gaina doar cand treceai pe langa mine, sau cand ma priveai direct, dar eu ce pot sa fac? Decat sa te privesc cum treci pe langa mine, cum iti fur un zambet sau sa te privesc pur si simplu. Sunt multe de scris despre ea, dar acum ma consoleaza gandul si amintirea ca am lasat un zambet pe chipul tau. Pentru mine e destul sa stiu ca e fericita!

Mi-e dor de iubire.

Da, ma simt singur. Nu stiu de ce am acest sentiment, dar ma simt foarte singur. Nu la modul sa am pe cineva in jurul meu, ci mi-e dor de iubire. Mi-e dor sa cred ca sunt iubit, ca se gandeste poate cineva la mine, ca cineva imi vrea binele sau pur si simplu mi-e dor sa ma scoata cineva din casa la o plimbare. Mi-e dor sa ies la o plimbare cu o ea. Mi-e dor sa scap de egoism.

Mi-as dor sa vina cineva in inima mea. Ma chinui sa reaprind focul, sa ii fac un loc caldut in care se poate aseza. Sa se simt bine si sa creada. Sa creada in mine si in ceea ce ii pot eu oferi. Vreau sa ofer, sa daruiesc fiecare particica din mine, sa ai grija de ea, si sa ii spui cat conteaza pentru tine. Mi-e dor sa fiu iubit. Sau mai bine zis mi-e dor sa cred ca sunt iubit. Desi, cand ajungeam acasa mii de ganduri la luau pe sus cu tot felul de intrebari, cat era cu tine, era cald. Era bine si simteam ca esti doar a mea. Simteam doar. Mi-e dor sa imi fac vise comune, sa incercam sa gandim la fel si poate sa face o schita a viitorului. Desi pentru noi, urmatoarele minute ar insemna despartire. Mi-e dor sa stea langa mine cineva in pat, sa pot sa o strang la piept si sa o sarut pe frunte. Mi-e dor sa ma joc in zapada, sa ma las prada tie, iar tu? Tu sa ma bagi cu capul in zapada. La urma zambetul tau pentru victoria obtinuta pe mine ma va topi de fericire. De ce? Pentru ca pentru mine tu esti totul. Tu esti fericire, tristete, griji. Pentru mine reprezinti un miniunivers. Mi-e dor sa cred ca cineva ma asteapta, ca cineva ma vrea sau pur si simplu mi-e dor ca cineva sa ma sarute cu adevarat. Mi-e dor de iubire, chiar daca prin ochii mei va vedea pe altcineva. Voi lupta cat timp ma va lasa sa o fac sa uite. Voi incerca chiar daca ma voi izbi ca un orb de un perete de sute de ori si ma va durea. Dar imi va trece repede cu un zambet de-al tau si voi incepe de la inceput. 

Mi-e dor de o "ea" si mi-e dor tare...

Zici tu?

Ah! Ce mi-e scarba de unii oameni care cauta ceva de la tine. Doamnee!! Am niste nervi de nedescris. De ce frate te dai bine pe langa mine cand tu esti o jigodie de om, care stai in jurul meu doar pentru un motiv. Ok! Sunt eu bun, si te ajut dar nu profita ma de mine. Nu profita ca asta o sa se intoarca impotriva ta candva! Urasc cand te dai frumos pe langa mine de parca ai vrea sa te hranesc. Te dai pe langa mine de parca eu as fi nu stiu ce sfant si am sa te protejez si am sa te pup in fund. NU! Nu te pup in nici un fund, nu am sa te mai beag in seama deacuma. Du-te! Desi la unii tin foarte mult ii las sa plece. Ii las sa se duca, caci nici mie si nici lui in prezenta mea nu o sa-i fac bine! Urasc persoanele cu doua fete. De ce dracu sa ai 2 FETE? De ce sa profiti de un om? De ce?
Oriunde te vei duce, e inposibil sa nu dai peste o persoana care iti va fi prieten pentru un anumit interes! E imposibil sa nu gasesti persoane de genul. Poate ca unii nu isi dau seama, dar altii, sunt acolo ca lipitoarile si te sug. Te sug! Da, te sug de tot ce ai mai bun!
Cat de urati imi sunt oamenii care te mananca pe la spate, care nu stiu de ce se infitreaza in viata ta! Presupun ca in momentul in care cunosti o persoana, trebuie sa ai un motiv bun pentru al accepta in viata ta! Ok! Dar altii? Intra doar pentru a te face sa te simti de tot cacatul, apoi pleaca fara sa clipeasca, fara vre-o remuscare ca tu ai stat si te-ai plans pentru el/ea. L-ai considerat cel putin un prieten, iar acea persoana a dat cu tine de pamant. Te-a calcat in picioare sa pisat pe tine apoi a plecat. Si acum o doare-n fund de ce speri tu, de poate ce vroiai tu de la ea. Si cica sa iti faci o impresie buna asupra unelor persoane. Lumea e de rahat fratilor, iar persoanele din jurul tau, doar niste marionete, sau mai bine zis niste umbre cu masti pe care si le schimba in diferite situatii! Jigodi-o!

(p.s. Nu fac referire la nici o persoana din anturaj/viata mea.)

Viitor?

Mi-e greu sa spun ca am timp sa ma gandesc la viitor. Am atatea in cap, atatea vise. Atatea planuri. Sper doar ca in anul asta sa imi indeplinesc cel putin un vis. Sper sa imi gasesc libertatea mult dorita.
Anul acesta sper ca nu va trece pe langa mine, sper sa ma gasesti, sa ma iubesti, sa imi spui ca iti era dor de mine. Da, tu, fata din visurile mele. Prefate om si vino. Mi-e dor de tine, mi-e dor sa ma strangi in brate.
Anul nu vreau sa mai fiu singur, sau cel putin nu mai vreau sa fiu tradat. Anul asta il vreau simplu.
Anul asta vreau facultate, vreau  sa fac ceva cu viata mea. Anul  asta vreau mare. Vreau sa ma topesc in mare, apa sarata sa ma vindece de toate greselile pe care le-am facut, iar rasaritul de soare sa imi stearga toate amintirile neplacute! Da, am nevoie de asta. Anul asta vreau sa ma urc in tren si sa plec! Unde? Nu stiu! As vrea doar ca tu sa fii langa mine, ne uitam la urmatorul tren care vine si plecam cu el. Anu asta vreau varietate, vreau nebunie, vreau fericire.
Anul acesta vreau independenta, vreau sa ma supun unor situatii prin care nu am mai fost, sa invat sa traiesc, sa invat sa ma descurc, sa invat sa devin om.
Nu vreau sa ma gandesc la viitor, nu are rost. Cel putin viitorul indelungat. Vreau doar sa realizez ce vreau de la ziua de azi si maine, poate. Nu merita sa iti faci planuri care nu or sa mearga. Asa sa intamplat mereu.
Anu asta vreau sa ma mut singur, vreau sa alerg noapte de nebun pe strada, sa urlu pe camp sau sa beau o cafea dimineata pe o terasa alaturi de ea in brate.

Te-ai topit.

Am trait o poveste, sau mai bine mi-am imaginat-o. A fost o relatie putin ciudata! Te-am avut, dar tu, te-ai topit printre degetele mele. Ai fugit pentru a fi cu el! Ma gandesc totusi, va-ti intalnit? Va ma iubiti? 

Am facut comparatia cu fulgul de nea probabil si din cauza anotimpului. Ai fost rece si rece ai lasat si locul din inima mea.

Te aud, vantul te poarta-n nestire, nu stii ce vrei. Esti confuza. Te vad, zbori spre orizonturi inca nestiute de tine. Te simti amortita. Te prind in palme. Te simt. Esti rece, ti-e dor de el. Fulgul de nea pereche; acolo erati nedespartiti, erati unul, o picatura de apa. Va despartit lumea cruda. Va trimis spre diferite lumi. El, de un alb divin, te mai cauta? Mai spera ca o sa fiti din nou mare de sperante si vise? Te intrebi… Te aproprii spre intuneric, ti-e cald. Usor simiti ca te topesti, ti-e greu sa te gandesti ca nu ai sa-l mai vezi. Nu ai sa-I mai simiti racoarea care te trezea la viata sau caldura cate de ducea spre tarmul iadului. Ti-e dor de el. Vantul se opreste. Te alini si tu cu gandul ca si el va fi mai bine acum. Ai timp sa te linistesti, sa gandesti cum sa ajungi din nou la el. Cum vrei putea sa il revezi candva, sa il simti, sa-l mangai. Cobora incet. Se gandeste ce el acolo jos, era prea cald si o topea. Nu stia cat va mai rezista, dar o intareste el.

Eu, o vad. Plina de caldura. Inebunita de libertate. Drogata de gandul ca nu va mai putea fi cu el. Ma gandesc ca as putea sa o ajut. Ma gandesc ca as putea sa o incalzesc, ca as putea sa o protejez. Vreau sa o protejez. O privesc si ma gandesc sa o urmaresc. Ramai uimit si prost privind cea mai frumoasa picatura de gheata. Stralucitoare. Alba, mult prea alba. Perfecta, ma inebunise. Fusese ca o dragoste la prima vedere. Incepusem sa transpir, aveam emotii, o acoperam cu un ocean de caldura. Nu stiam, ca asa o indepartez. Ea avea nevoie de racoare. Ceea ce nu am putut sa fiu niciodata, era sa fiu rece. Rece la suflet, indiferent. Fi racoros la minte, imi sopti vantul. Nu o lasa sa se apropie prea mult de tine. Se va topi, va disparea. Am ramas uimit, nu credeam in asa ceva, nu il credeam, nu vroiam sa accept.

Nu am acceptat sa ascult pe nimeni. Nu am vrut, credeam ca te pot schimba, ca ai sa ma iubesti, ca ai sa te schimbi pentru mine. Credeam ca vrei asta. 

Jumatate.

La multi ani 2013 !!!

Ma gandesc daca lumea in ziua de azi, mai cred in jumatatea lor. Me refer in iubire. Daca unii spun cu adevarat ca, da!, ea este jumatatea sufletului meu pereche. Oare exista cu adevarat?

Se spune ca fiecare are jumatatea lui. Eu cred in aceste cuvinte, dar cealalta jumatate? Ea crede ca eu exist? Ea crede ca eu o astept? Ea crede in jumatatea ei? Poate unii cred aceste cuvinte, dar sunt legati alaturi de alte suflete, alaturi de persoane ale caror compatibilitate este zero! Si totusi raman impreuna cu acel suflet pe care il credem pereche, ne obijnuim cu el, iar cu blandete si inima buna stabilim o alta legatura, una bazata mai mult pe respect, decat pe iubire sau atractie. Dar, daca in acest timp, pe care tu ti-l ocupi cu facerea lagaturii intre tine si partenerul din acel moment, dai peste jumatatea ta?  Daca atunci cand o vezi iti dai seama ca poate persoana cu care esti este total opusul la ceea ce tu iti doresti?

Ma gandesc cum ar putea fi acea intalnire dintre mine si jumatatea mea. Am sa pot fi eu. sau am sa fiu acelasi timd de zi cu zi? Sau daca o voi vedea o sa am puterea sa ii zic ca in momentul cand am privit-o, am avut acel sentiment pe care nu gasesti cuvintele sa il descrii? Poate am sa ma indragostesc la prima vedere. Am sa pot sa ii zambesc? Sa intru in vorba cu ea? 

Sau mai rau, daca ea va fi legata de alta persoana, persoana de care a incercat sa faca o legatura, persoana pe care crede ca o iubeste? O legatura care are la baza timp, incredere, respect poate si sentimente. Atunci eu cui o sa-i raman? Ce o sa se intample cu mine? Am sa ratacesc prin diferite paturi pana cand o alta jumatate ma va gasi zacand intr-un morman de resentimente? Nu cred, voi fi mult prea ranit sa ii dau importanta. Voi fi prea ranit sa ii acord prioritate, stiind ca adevarata jumatatea mea va fi cu cineva nepotrivit. Stiind ca nu am putut sa o fur, sa ii spun ca poate o iubesc. sa o fac fericita.

Daca chiar exista.