29.09.'13

Si mi-e greu sa-ti spun ca ti-am pastrat un loc cald in inima mea. Mi-e greu sa-ti spun ca ochii mei zabovesc dupa zambetul tau retoric. Mi-e greu sa-ti spun ca iti vreau inima in mainile mele reci, pentru a-ti putea readuce viata inapoi. Mi-e greu sa-ti spun "buna!", sa te intreb ce faci, sau daca te mai gandesti la mine. Mi-e greu sa-ti spun ca mi-e dor de parul tau, spic bolnav de raceala ce tine o vesnicie. 

 Mi-e dor sa imi spui cuvintele tale intelepte, cuvintele ce ma marcau si ma invatau. Mi-e dor de parfumul tau blestemat, ce imi mancau unchiile. Mi-e dor de buzele tale, ce imi captivau ochii precum apusurile de toamna. Mi-e dor de mainile tale reci, pe care le incalzeam cu sufletul meu, alimentat de caldura gandurilor tale.

Mi-e dor de tine, serioasa, matura, naturala. Mi-e dor de tine frumoasa, cu bratele largi deschise, ce imi strangeai gandurile cand zaboveam nelinistit pe campuri.

Hmm, noapte tarzie de inceput de toamna. Gandurile ajung la un capat de drum. Ma uit la o poza tampita de pe facebook, imi reamintesc de tine si nu pot sa imi explic ce te-a schimbat, sau poate ca doar mi se pare. Poate ca, parul tau carliontat, nu mai vrea dragoste de copil oferita de o mana slabita de emotii. Poate ca obrajii tai, nu mai vor sarutarile unor buze ce tremura de frica zilei de maine. Te iubeau atat de mult incat sau blocat in a-ti demonstra sentimentul pe care ti-l datorau. Poate ca zambetul tau nu mai iubeau ochii mari, ce mirati iti privea frumusetea. Doamne, si acum suspin dupa pielea ta fina, mirosul parului proaspat spalat.

Poate ca ochii tau, nu vroiau sa ma vada cu adevarat. Ochii tai, pur si simplu ma vedeau altcineva, doar mintea probabil, oarba de inima ranita, fara de seama mi-a sucit cunostiinta, lasandu-ma singuratic pe campul pustin de unde sa incep sa te caut iarasi. Apoi m-ai atras din nou spre tine, m-ai dat inca o doza din privirile tale, dupa care ai fugit. Ai fugit ...

Esti frumoasa.

E greu sa traiesti fara sentimente, e greu sa respiri fara iubire, e greu sa privesti fara ca cineva sa-ti capteze atentia. Te-am cam lasat balta, tu, cea din visul meu. Aproape te-am uitat. Nu stiu daca iti era dor de mine, dar eu suspin minut cu minut dupa ochii tai calzi.

Stii, imi era dor de tine, de frumusete. Imi era dor sa mi te reamintesc, tu, fata din vis. Imi era dor sa iti simt zambetul, sa iti citesc ochii. Imi era dor sa-ti urmaresc miscarile, sa te privesc ca si cum ai fi un film. Cel mai interesant, placut si captivant film pentru mine. 

Doamne, cat de frumoasa esti, imi tipa urechile in minte, iar inima imi bate, ca si cum proiectile trase de un tanc urias imi zdrobesc pieptul. Imi furi ochii, iar zambetul meu prostesc nu vrea sa se astampare in compania ta. Scot vorbe neintelese de mine doar ca sa te fac atenta, iar urechile imi sunt atintite asupra buzelor tale. Nu ma satur in a te privi. Nu ma satur in a-ti fura energia pozitiva pe care o emani si as vrea sa nu ma satur in a-ti spune cat imi esti de draga. Din pacate caracterul meu puternic de las desavarsit, nu are printre caracteristici de a spune ce simte. Se afunda in constiinta lui, lasandu-ma pe dinafara. Asa ca scriu. Scriu poate vei observa ca cineva acolo te priveste si te adora. Cineva acolo iti spune prin stele noapte buna, si se roaga la ce-a mai mare sa te aibe in grija. Sa te priveasca si prin somn sa-ti spuna ca acolo undeva, eu te astept cu o floare facuta dintr-un servetel, emotionat, sa iti spun cat esti de frumoasa.