Grabita...

" A plecat grabita?? A plecat deoarece stia ca a fost o prostie sa vina acolo! A plecat deoarece nu-si putea dezlipi privirea de pe tine! A plecat deoarece nu vroia sa-ti faca rau! A simtit la fel, am simtit-o cum tremura, inca se gandeste la tine.. Toata seara nu a mai fost buna de nimic! Vorbea numai tampenii si facea tot felul de cacaturi! Ma gandeam ca i-a venit mintea la cap dupa accident si in sfarsit o sa stie ce vrea cu adevarat, dar m-am inselat. Nu era cu altul era doar un prieten! Un foarte bun prieten, care nu suporta sa o vada trista, iar in momentele alea nu stiu cine o mai putea scoate din acea stare de pustietate. Parca era doar ea si persoana din mintea ei. Nu stiu daca e bine ceea ce fac, dar eu zic ca da! Deci nu imi pasa de parerea altora..."

Mergeam singur pe strada si ma gandeam la ce mi-ai zis. Ma gandeam la cum o vad eu, si la cum cred ca este. Ma gandeam ca poate aveam multe sa-i reprosez si poate prea multe as fi vrut sa schimb la ea. Dar in timp mi-am dat seama ca ea nu trebuie sa se schimbe, trebuie sa fie doar ea insasi. E mai mult decat perfecta si mult mai increzatoare decat crede ea. Are un zambet nebunesc de frumos si niste ochi, in care te poti scalda. Stie sa vorbeasca, stie sa se comporte. 
Eu nu sunt special, dar am ceva special de oferit. Nu stiu daca vrei sa intelegi ce vreau sa iti zic, dar cred ca acest special e in primul rand increderea pe care as putea sa ti-o ofer. Sa te sprijin, sa te incurajez. Trebuie sa te impaci cu tine, pentru a putea si tu insati. Eu sunt doar un "pusti" care se indragosteste de fiecare fata care ma face sa ma simt bine langa ea. De nebuniile ei, de viata ei zbuciumata, desi e mult zis. Ma indragostesc de fata care simt ca ma implineste, si imi da incredere, ma sprijina. Imi place sa cred ca "vom trai pana la adanci batraneti fericiti!"
As fi vrut sa retraiesc ziua de ieri. Sa te vad din nou, in fata. Mi-as dori sa fi avut tupeul sa ma uit in ochii tai, sa iti zambesc, poate sa ma prafec ca ti-as putea fi doar un prieten. Cand ai iesit la o tigara, vroiam sa iti trimit un sms, in care sa-ti cer macar o imbratisare. Mi-e dor de corpul tau, de parfumul tau, dar ...

Nu inteleg aboslut nimic, si par indiferent, dar la orice postare, imagine postata pe facebook, ma gandesc daca imi e adresata mie sau ... Si atunci, avant in vedere cum s-au intamplat lucrurile, ma retrag intr-un colt al meu, in care meditez si imi vad sufletul cum, ca un nebun sta si mormaie prostii, reprosuri si suparari. 

"Nici macar nu esti in stare sa aprobi un coment.?? De ce vrei sa faci o imagine aiurea unor persoane nevinovate?? Vrei ca lumea sa vada ce simti tu dar de sentimentele ei?? Nu pot sa cred ca nu iti pasa.."

Nu am vrut ca acest blog sa fie unu de reprosuri. Sunt doar ganduri de care vreau sa scap, in nici un caz lumea sa isi formeze o imagine proasta despre cineva. Imi pasa de sentimentele tale, imi pasa mult, si urasc ca nu incerci sa faci ceva in legatura cu asta. Urasc ca.. nu stiu .. 


p.s. miss you ( much ) ...