Intr-un fel ma bucur pentru ei, deoarece sunt persoane care au o importanta desul de mare pentru mine. De aceea in momentul in carei ei sunt fericiti, automat fur si eu o mica particica din sufletul lor. Din gandiri sau simtiri.
Desi duc dor de momente in care as prefera ca inima sa fuga prin tot corpul, mi-e frica de iubire. Mi-e frica de acel sentiment care te face sa tremuri la un sarut. Poate nici nu stiu ce importanta mai are un sarut intr-o relatie. Mi-l imaginez doar ca pe un moment in care vrei sa te alimentezi cu sufletul celuilalt. Momentul in care tu ii sustragi suflul, ii faci ca mintea sa o ia razna si sa se intample acea "piele de gaina". Sa simti cum fiecare particica din trupul tau traieste. Cum firele de par de pe mana se aliniaza si sunt gata pentru a te face sa-ti dai seama ce e cu adevarat sarutul, sau acel sentiment de iubire.
Si totusi mi-e ciuda pentru ca astept ca cineva sa vina si sa imi rascoleasca prin suflet. Dar sunt constient ca asa ceva nu se va intampla. Sunt constient ca eu voi ramane doar cu niste vise distribuite unor persoane totalmente diferite fara de ceea ce sunt in realiate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu